Maru si rucsacul/ Maru si alcoolul

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, o pisoiasa englezoaica (dupa rasa si comportament) care se facea ca era innebunita dupa chestii cu un singur acces (plicuri mari, pungi, rucsacuri, cutii, etc). Se mai facea ca intr-o noapte, cei ce o servesc, o hranesc si o iubesc (doar ea e stapana casei, nu?), se trezesc speriati la o bucata de noapte, auzind un miorlait panicat si infundat. Printesa in cauza, Maru pe nume, se aciuase din calea crivatului de afara direct intr-un rucsac de laptop, fara a reusi insa sa mai si iasa.
Mi-e tot mai draga pe zi ce trece, dar si ea e tot mai simpatica pe zi ce trece.

Asa stapani, asa animalut, nu?

Initial postarea era numai despre o mata care adora lucrurile cu fermoar in care se poate baga. Ei, ieri m-am convins ca pisica mea e si putin alcoolica. A venit o prietena pe la mine si i-am servit un cocktail cu vodca. A stat numai langa ea, i-a bagat labuta-n pahar dupa care si-a lins-o sanatos, a pandit-o cand a plecat de pe canapea si si-a bagat capu-n pahar. Halal mata!